În ultimii ani, organismele modificate genetic au devenit ?inta a numeroase dezbateri, la absolut toate nivelurile. În magazine, la posturile de televiziune, în comunitatea ?tiin?ific?, dar ?i la ?edin?ele Comisiei Europene, toat? lumea discut? despre OMG-uri. Din nefericire, îns?, majoritatea celor care discut? au doar o imagine vag? asupra subiectului. ?i de aici rezult? zvonurile, informa?iile false, dar sus?inute cu t?rie, campaniile virulente.
A?adar, ce sînt, de fapt OMG-urile? Sub aceast? denumire generic? sînt grupate o serie întreag? de organisme în a c?ror apari?ie este implicat? interven?ia unor for?e str?ine. De cele mai multe ori, este vorba despre om. De fapt, prima form? de modificare genetic? voluntar? a plantelor a fost încruci?area soiurilor, spre a ob?ine unele noi, mai rezistente, mai hr?nitoare, mai gustoase. A?adar, modificarea genetic? prin selec?ia soiurilor ?i încruci?area lor este practicat? de zeci de mii de ani, dar nimeni nu ?i-a pus problema c? ar putea fi ceva în neregul? cu asta. De fapt, majoritatea fructelor ?i legumelor pe care le consum?m ast?zi mai au doar pu?ine lucruri în comun cu cele de acum 200 de ani...
Odat? cu evolu?ia ?tiin?ei ?i a tehnicilor, au evoluat ?i modalit??ile de modificare genetic?. Pentru a nu se mai pierde ani lungi, chiar decenii, pentru ob?inerea unor noi soiuri (în esen??, pentru stimularea ori introducerea unor gene ?i "amputarea" altora) s-a trecut la interven?ii directe asupra ADN-ului celulelor. La început opera?iunea era destul de imprecis?, iar rezultatele aleatoare. La ora actual? îns?, noile tehnologii, în vîrful c?rora se situeaz? CRISPR-Cas 9, sînt extraordinar de precise.
Practic, din punct de vedere tehnologic, ne afl?m în punctul în care putem nu doar visa, ci chiar crea aproape orice ne propunem. Plante rezistente la boli ?i la secet?, ba chiar ?i la insecte, celule menite a trata diverse boli, viermi de m?tase care s? produc? fibre rezistente la glon? ?i multe altele. Exemplele enumerate nu sînt aleatoare, ele chiar au fost realizate în laboratoare. Dar ne afl?m într-un nou impas, de aceast? dat? mental. Organismele care sînt chemate s? legifereze utilizarea acestor produse ale ?tiin?ei s-au blocat în idei preconcepute ?i temeri nejustificate, refuzînd s? autorizeze cultivarea plantelor MG, de?i acestea au girul tuturor organismelor ?tiin?ifice competente ?i abilitate. Pe de alt? parte, paradoxal, animalele din Uniunea European? sînt hr?nite cu soia obţinut? prin inginerie genetic? importat? din SUA ?i America de Sud. Acolo autorit??ile au intuit mai repede avantajele pe care aceste culturi le deschid fermierilor, iar acum sînt în pozi?ia de a concura cu produc?torii europeni în detrimentul acestora.
Alexandru Grigoriev
