Ce sînt, de fapt organismele modificate genetic?

27 Sep 2017

În ultimii ani, organismele modificate genetic au devenit ținta a numeroase dezbateri, la absolut toate nivelurile. În magazine, la posturile de televiziune, în comunitatea științifică, dar și la ședințele Comisiei Europene, toată lumea discută despre OMG-uri. Din nefericire, însă, majoritatea celor care discută au doar o imagine vagă asupra subiectului. Și de aici rezultă zvonurile, informațiile false, dar susținute cu tărie, campaniile virulente.

ADN

Așadar, ce sînt, de fapt OMG-urile? Sub această denumire generică sînt grupate o serie întreagă de organisme în a căror apariție este implicată intervenția unor forțe străine. De cele mai multe ori, este vorba despre om. De fapt, prima formă de modificare genetică voluntară a plantelor a fost încrucișarea soiurilor, spre a obține unele noi, mai rezistente, mai hrănitoare, mai gustoase. Așadar, modificarea genetică prin selecția soiurilor și încrucișarea lor este practicată de zeci de mii de ani, dar nimeni nu și-a pus problema că ar putea fi ceva în neregulă cu asta. De fapt, majoritatea fructelor și legumelor pe care le consumăm astăzi mai au doar puține lucruri în comun cu cele de acum 200 de ani...

Odată cu evoluția științei și a tehnicilor, au evoluat și modalitățile de modificare genetică. Pentru a nu se mai pierde ani lungi, chiar decenii, pentru obținerea unor noi soiuri (în esență, pentru stimularea ori introducerea unor gene și "amputarea" altora) s-a trecut la intervenții directe asupra ADN-ului celulelor. La început operațiunea era destul de imprecisă, iar rezultatele aleatoare. La ora actuală însă, noile tehnologii, în vîrful cărora se situează CRISPR-Cas 9, sînt extraordinar de precise.

Practic, din punct de vedere tehnologic, ne aflăm în punctul în care putem nu doar visa, ci chiar crea aproape orice ne propunem. Plante rezistente la boli și la secetă, ba chiar și la insecte, celule menite a trata diverse boli, viermi de mătase care să producă fibre rezistente la glonț și multe altele. Exemplele enumerate nu sînt aleatoare, ele chiar au fost realizate în laboratoare. Dar ne aflăm într-un nou impas, de această dată mental. Organismele care sînt chemate să legifereze utilizarea acestor produse ale științei s-au blocat în idei preconcepute și temeri nejustificate, refuzînd să autorizeze cultivarea plantelor MG, deși acestea au girul tuturor organismelor științifice competente și abilitate. Pe de altă parte, paradoxal, animalele din Uniunea Europeană sînt hrănite cu soia obţinută prin inginerie genetică importată din SUA și America de Sud. Acolo autoritățile au intuit mai repede avantajele pe care aceste culturi le deschid fermierilor, iar acum sînt în poziția de a concura cu producătorii europeni în detrimentul acestora.

Alexandru Grigoriev

©2016. All rights reserved Planeta Stiintei
Developed by Underweb