EmDrive, motorul spatial imposibil, testat cu succes de NASA

22 Noi 2016

O cunoscută butadă spune că pentru a putea coloniza spaţiul cosmic trebuie să rezolvăm trei probleme: propulsia, propulsia şi propulsia. Motivul este simplu; în prezent, majoritatea navelor spaţiale se bazează pe motoare reactive, accelerarea obţinîndu-se prin ejectarea unei anumite cantităţi de materie. Masa reactivă necesară propulsiei vine să se adauge masei utile şi, de obicei, o depăşeşte cu mult pe aceasta, într-un raport de 100:1 sau chiar mai mult.

Dar dacă am dispune de un motor care să funcţioneze pe un alt principiu şi care să nu necesite propergoli? Uşor de zis, dar cunoştinţele noastre actuale de fizică nu ne lasă foarte multe opţiuni. A fost propusă, de exemplu, folosirea aşa numitelor motoare fotonice, în esenţă, un fel de lanterne gigantice, dar impulsul pe care l-ar genera presiunea radiaţiei este infim.

E momentul intrării în scenă pentru EmDrive, sau Motorul cu Radiaţie Electromagnetică. În urmă cu 15 ani, inventatorul britanic Roger Shawyer, a construit şi testat un dispozitiv conceput pornind de la un magnetron conectat la o cavitate asimetrică rezonantă, închisă, iar ansamblul era capabil să genereze un anumit impuls!

EmDrive

O nouă formă revoluţionară de propulsie? Din păcate, lucrurile nu sînt atît de simple; în primul rînd pentru că "motorul" pare să încalce legea acţiunii şi reacţiunii a lui Newton, unul dintre fundamentele mecanicii. Apoi, impulsul generat este foarte mic şi necesită un ansamblu de test extrem de sensibil pentru a fi măsurat şi, mai ales, pentru a evita erorile.

Totuşi, testele din ce în ce mai precise făcute din 2001 încoace de diferite echipe par să confirme că efectul este real, iar ultimul rezultat în acest sens vine de la o echipă NASA care şi-a publicat zilele trecute măsurătorile, după ce articolul a trecut prin procesul de peer-review - o etapă foarte importantă de evaluare a rigurozităţii analizei. Articolul este disponibil la http://arc.aiaa.org/doi/pdf/10.2514/1.B36120

EmDrive - NASA

Avem acum dovada clară că EmDrive chiar funcţionează? După cum spuneam mai sus, atunci cînd efectul căutat este foarte slab, riscul unor rezultate false din cauza erorile de măsură sau al unor fenomene trecute cu vederea este foarte mare şi necesită prudenţă în abordare; cu atît mai mult cu cît vine în contradicţie cu teorii foarte bine verificate pînă acum.

Autorii articolului avansează şi o posibilă explicaţie pentru funcţionarea paradoxală, dar mecanismul propus este destul de controversat: microundele din cavitate ar putea să interacţioneze cu particulele virtuale din vidul cuantic şi astfel să apară acel impuls.

Un test definitiv ar putea să vină în urma unei misiuni spaţiale care să testeze "motorul" în condiţii reale de utilizare. Cannae Technology, un start-up american, plănuieşte să lanseze în viitorul apropiat o astfel de misiune ce ar urma să testeze un sistem similar, denumit Cannae Drive.

Dacă funcţionarea se confirmă, sistemul EmDrive ar permite reducerea dramatică a duratei şi a costului unei călătorii în spaţiul îndepărtat. De exemplu, timpul de tranzit pînă pe Marte ar putea scădea pînă la 70 de zile (cca. 9 luni în prezent), iar un drum spre Proxima Centauri - cea mai apropiată stea de Soare, sub 100 de ani.

 


 atelier chimie copii parinti

©2016. All rights reserved Planeta Stiintei
Developed by Underweb